Ambasada Republicii Moldova în Regatul Spaniei

Linkuri utile




Centrul de Apel Airmoldova E-services Registru Chamber

Date generale despre Regatului Spaniei

Regatul Spaniei

(Reino de España)

Drapel

Drapelul Spaniei

Stema

Stema Spaniei

Deviză naţională

Plus Ultra

Imn naţional

Marcha Real
(Marşul Regal)

Amplasarea Spaniei

urmează a fi identificată o hartă politică color şi harta politică a Spaniei (cu demarcarea regiunilor autonome)

Capitală Madrid
Limba oficială spaniolă
Sistem politic monarhie parlamentară
- Rege Felipe al VI-lea
- Prim-ministru Mariano Rajoy
Formare Secolul XV
Suprafaţă  
- Total 504.645 km²
- Apa (%) 1,4%
Populaţie  
- Totală 47.000.000
- Densitate 93,1 loc./km²
Monedă Euro
Fus orar
vară
UTC+13
UTC+2
Domeniu Internet .es4
Prefix telefonic +34

Regatul Spaniei (spaniolă Reino de España) sau Spania (spaniolă España) este o ţară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. În nord-est se învecinează cu Franţa şi Andora de-a lungul Munţilor Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu Portugalia şi Gibraltar, având de asemenea două arhipelaguri, situate unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) şi celălalt în Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De asemenea, Spaniei aparţin două mici teritorii din nordul Africii (care includ oraşele autonome Ceuta şi Melilla), precum şi enclava Llivia din Pirinei.

Istoria Regatului Spaniei

Începând cu secol IX î.Hr., celţii, fenicienii, grecii şi cartaginezii au intrat în Peninsula Iberică, urmaţi de Republica Romană, care a ajuns în secolul II î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia şi sistemul juridic dăinuie din perioada romană. Cucerită de vizigoţi în secolul V d. Hr. şi atacată de mai multe ori în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania modernă a început să se formeze după Reconquista, eforturile de a-i elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În 1478 Regina Elisabeta I a Castiliei a întărit inchiziţia spaniolă, instituţie interzisă abia în 1834, în timpul domniei Elisabetei a II-a. În 1492 a fost finanţată prima călătorie pe Atlantic a lui Cristofor Columb, spre "Lumea Nouă". Până în 1512, unificarea Spaniei din zilele noastre a fost completă. Totuşi, proiectul monarhilor castiliani a fost de a unifica întreaga Iberie, iar acest vis a părut aproape îndeplinit, când Filip al II-lea a devenit rege al Portugaliei în 1580, şi al celorlaltor regate iberice (colectiv cunoscute ca şi "Spania" care nu era pe atunci un stat unificat). În 1640, poliţia centralistă a Contelui de Olivares a provocat războaie în Portugalia şi Catalonia: Portugalia a devenit un regat independent din nou, iar Catalonia s-a bucurat de o independenţă asistată de Franţa, dar pentru scurt timp.

În secolul XVI, Spania a devenit cea mai puternică naţiune din Europa, datorită bunăstării derivate din colonizarea spaniolă a Americilor. Dar o serie de războaie lungi şi costisitoare şi revolte a început declinul puterii Spaniei în Europa. Controversa asupra succesiunii la tron a consumat ţara în secolul XVIII (vezi Războiul Spaniol de Succesiune - important, un stat spaniol centralizat a fost stabilit doar după acest război), prin ocupaţia din partea Franţei în timpul erei napoleonice la începutul anilor 1800, şi a condus la o serie de conflicte armate şi revolte între liberali şi suporterii Vechiului Regim în mare parte a secolului XIX; un secol care a reprezentat şi pierderea a mare parte din coloniile spaniole din Americi, culminate în Războiul Spano-American din 1898. Secolul XX iniţial a adus puţină pace; colonizarea Saharei de Vest, Marocului Spaniol şi a Guineei Ecuatoriale a fost probată ca şi un substitut al pierderilor din Americi.

În 1931 are loc victoria în alegeri a partidelor republicane. Spania este proclamată republică și noul guvern reformează viața politică: se introduce votul universal, se separă biserica de stat, are loc secularizarea averilor mănăstireşti.

În 1936 au loc noi alegeri, la care cîștigă Frontul Popular de stînga, dar urmează insurecția militară și naționalistă a generalului Franco. Între anii 1936-1939 se declanșează un război civil sângeros (600,000 de morți). În acest război civil, Franco este susținut de Germania și Italia, puteri fasciste, iar republicanii de către URSS, Mexic și brigăzile internaționale. Franco devine șef al statului pe viață (”caudilo”) cu un partid unic și un regim dictatorial. După moartea lui Franco (1975), este proclamat rege Juan Carlos de Burbon (Juan Carlos I), care conduce țara de la regimul dictatorial spre democrație. Este dizolvat partidul lui Franco (Mişcarea Naţională) și sunt legalizate partidele de stânga. Se fac alegeri pentru Cortesuri (Parlamentul), câștigate de Uniunea Centrului Democratic (prim-ministru Adolfo Suárez). În 1977 sunt eliberați deținuții politici.

În 1978 se adoptă o nouă Constituție care restabilește instituțiile reprezentative și formează guverne reprezentative în cele 17 regiuni ale țării. În 1981 regele Juan Carlos I dezamorsează o tentativă de lovitură de stat militară. În 1982 Spania intră în NATO iar în 1986 devine membră a CEE.

Comunităţile autonome ale Regatului Spaniei

Harta Spaniei

Spania este compusă din 17 comunităţi autonome (comunidades autónomas).

Există şi cinci locuri de suveranitate (plazas de soberanía) pe şi lângă coasta africană: oraşele Ceuta şi Melilla sunt administrate ca şi oraşe autonome, un regim administrati-intermediar între oraşe şi comunităţi; insulele din arhipelagul Islas Chafarinas, Peñón de Alhucemas, şi Peñón de Vélez de la Gomera se află sub directa administraţie spaniolă.

{literal} {/literal}